„Ce ți-ar spune…(un obiect), dacă ar putea vorbi?”

Scop

Dezvoltarea empatiei, a responsabilității și a grijii față de lucrurile personale prin imaginarea perspectivei obiectelor.

Durată și vârstă

Durată: 15-20 de minute
Vârsta: 2-6 ani

Materiale

o jucărie preferată a copilului (de exemplu, un pluș sau o mașinuță),o carte de povești colorată, o eșarfă sau o batistă (folosită drept „baghetă magică”).

Pregătire

Așezați-vă pe covor împreună cu copilul și arătați-i jucăria preferată.. Spuneți-i pe un ton curios:

„Știai că jucăriile au viață atunci când noi nu ne uităm la ele? Hai să descoperim ce secrete au!”

Pași

1. Activarea magiei și vocea obiectului Luați eșarfa (bagheta magică), fluturați-o deasupra jucăriei preferate a copilului și spuneți o formulă amuzantă: „Abracadabra, știu o vrajă minunată, jucăria prinde glas îndată!”
   Schimbați-vă puțin vocea (faceți-o mai subțirică sau mai veselă) și prefaceți-vă că sunteți jucăria:
   „Salut! Sunt … (jucăria preferată). Îmi place foarte mult să ne jucăm zi de zi, dar tare mă întristez când rămân aruncat pe covor sau sub masă peste noapte. Mi-e teamă să nu mă pierd sau să mă murdăresc!”. Întrebați-l pe cel mic: „Oare ce simte jucăria când pățește asta? Hai să o ascultăm!”
2. Dialogul empatic și soluția copilului Încurajați copilul să răspundă obiectului. Lăsați-l să mângâie jucăria și să-i vorbească.
   Părintele: „Tu unde crezi că mi-ar plăcea să dorm diseară?”
   Copilul: „În pătuțul tău de pe raft!”
   Părintele : „Ce idee minunată! Acolo sunt în siguranță și mă odihnesc și eu.” Îndrumați copilul să facă fapta bună: să ia jucăria de pe jos și să o așeze frumos la locul ei în cameră.

Finalizare

Aplaudați-l pe cel mic pentru ajutorul dat obiectului și întăriți comportamentul pozitiv:

„Ai fost un prieten atât de bun cu jucăria ta! Ai ascultat-o și acum ea este fericită și curată însuși în căsuța ei.” Transformați strânsul jucăriilor dintr-o obligație într-o continuare a jocului: „Hai să vedem, ce alt obiect din cameră mai vrea să vorbească acum cu noi?”

Variații

1. Cartea bucuroasă vs. Cartea tristă:

Luați două cărți. Una este îngrijită (are paginile curate), alta are paginile îndoite. Întrebați copilul: „Care carte crezi că se simte lăudată și care plânge?”. Discutați cum trebuie întoarse paginile (cu grijă, de colț).

2. Detectivul de mediu (în parc):

Când ieșiți afară, întrebați-l pe cel mic: „Ia ghici, ce ne-ar spune coșul de gunoi dacă am arunca hârtia pe lângă el?” sau „Ce ne-ar spune firele de iarbă dacă le-am călca în picioare în loc să mergem pe alee?”