Exploratorul curajos

Tema

Curajul de a încerca lucruri noi

Scop

Dezvoltarea curajului, a încrederii în sine și a perseverenței prin depășirea unor provocări adaptate vârstei, într-un mediu sigur și încurajator, alături de părinți.

Durată și vârstă

Durată: 30 de minute
Vârsta: 3-6 ani

Materiale

bandă adezivă, sau sfoară, 3-4 perne, 2 mopuri sau mături, o minge mică

Pregătire

Alegeți un spațiu sigur din casă (cum ar fi sufrageria pe covor) sau din curte/parc și anunțați-l pe copil că veți porni într-o misiune de explorare secretă.

Adunați obiecte pe care le aveți la îndemână în orice locuință: o rolă de bandă adezivă de hârtie (sau sfoară/lână), 3-4 perne de pe canapea, 2 mături sau mopuri și o minge mică .

Eliberați zona de obstacole periculoase și explicați-i că sunteți niște exploratori care trebuie să traverseze o „zonă periculoasă” ca să găsească o comoară ascunsă.

Pași

1. Amenajarea traseului și pregătirea fizică Construiți traseul împreună cu cel mic din obiecte aflate în casă: lipiți două linii paralele de bandă adezivă pe covor (puntea suspendată), aliniați pernele la distanță mică una de alta (pietrele din râu) și așezați mătura sprijinită pe două scaune joase (bariera de pe sub care trebuie să se strecoare).
   Părintele : „Exploratorule, ca să găsim ursulețul de pluș ascuns la capătul camerei, trebuie să trecem peste puntea îngustă, să sărim din piatră în piatră fără să cădem în lavă și să ne strecurăm pe sub crengile căzute. Ești gata?”
   Copilul : „Da! Sunt pregătit de aventură!”
   Implicați-l direct în așezarea pernelor sau derularea benzii adezive, dându-i un sentiment puternic de autonomie și control.
2. Parcurgerea probelor de curaj Supraveghează pas cu pas în timp ce își testează echilibrul pe banda de hârtie, pășește pe perne și se târăște pe sub mătura improvizată.
   Dacă cel mic își pierde echilibrul, se împiedică sau spune că e prea greu, oferiți-i suport emoțional direct și o mână de ajutor:
   Fiți un observator cald și un suporter entuziast. Lăudați-i fiecare efort fizic și fiecare clipă în care a ales să nu renunțe („Bravo, ai reușit să treci sub barieră fără s-o atingi!”).

Finalizare

După ce a ajuns la capăt și a recuperat „comoara”, așezați-vă pe covor, respirați adânc de două ori pentru a vă liniști pulsul și discutați despre reușită.

Părinte: „Care parte din traseu ți s-a părut cea mai grea astăzi?”

Copilul: „Să merg pe banda aia subțire fără să ies în afara ei.”

Părinte: „Ai văzut? La început ai crezut că nu reușești, dar ai încercat din nou și ai reușit. Acesta este curajul : să nu renunți atunci când un lucru ți se pare dificil din prima.”

Variații

• Traseul poate fi adaptat în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare fizică al copilului.
• Provocările pot avea teme diferite (explorator în pădure, misiune de salvare, aventură în junglă, expediție în spațiu).
• Copilul poate contribui la construirea traseului și poate propune provocări pentru ceilalți membri ai familiei, exersând astfel inițiativa și încrederea în propriile idei.