La masa negocierilor

Ilustrație: un copil lăsat pe dinafară la joacă

Tema

Toleranța față de conflicte

 

Scop

Dezvoltarea tăriei interioare de a suporta anxietatea cauzată de conflicte și formarea comportamentelor de rezolvare pașnică a neînțelegerilor, prin identificarea și acceptarea emoțiilor proprii și ale celorlalți (pozitive și negative).

 

Durată

15–30 minute

 

Materiale

  • O masă și două scăunele, rezervate într-un colț retras al clasei
  • Un afiș expus pe masă, cu imagini ilustrând pașii spre rezolvarea conflictelor: „Mă opresc – Îmi comunic emoția – Îl ascult pe coleg – Căutăm împreună o soluție – Ne împăcăm“
  • Cartonașe reprezentând diverse emoții (bucurie, tristețe, furie, teamă, surpriză, rușine)
  • Jucării antistres

 

Pregătire

  • Cadrul didactic amenajează într-un colț liniștit al clasei un spațiu special, denumit “Măsuța Împăcării”.
  • Pe masă așază cartonașele cu emoții, jucăriile antistres și afișul cu pașii rezolvării unui conflict.

 

Pași

  1. Prezentarea spațiului de negociere și simularea unui conflict (5 minute)
    • Înainte de utilizarea măsuței în situații reale, cadrul didactic le explică preșcolarilor rolul acestui spațiu:
    • „Aceasta e Măsuța Împăcării. Aici nu certăm și nu pedepsim pe nimeni. Aici vorbim despre ceea ce simțim, ne ascultăm reciproc și găsim împreună cea mai bună soluție.”
    • Educatoarea reamintește regulile comunicării:
      • „Vorbim pe rând.”
      • „Ascultăm fără să întrerupem.”
      • „Folosim un ton calm.”
      • „Spunem ce simțim, dar nu jignim niciun coleg.”
      • „Căutăm împreună o soluție care să îi mulțumească pe amândoi.”
    • Apoi se simulează o neînțelegere între doi copii (de exemplu, pentru o jucărie sau un loc la masă), iar educatoarea invită la „Măsuța Împăcării” doi voluntari cu ajutorul cărora exemplifică pașii spre împăcare.
  2. Exprimarea emoțiilor și ascultarea activă (5–15 minute)
    • Cadrul didactic inițiază jocul de rol printr-un mesaj liniștitor: „Observ că a apărut o problemă între voi. Haideți să ne așezăm la Măsuța Împăcării și să găsim împreună o soluție.”
    • Cei doi copii aleg (dintre cartonașele puse pe masă) câteva care exprimă emoțiile pe care le simt în acel moment. Pot folosi, de asemenea, jucăriile antistres.
    • Educatoarea îi îndrumă să urmeze imaginile de pe afiș.
    • Apoi îl invită pe primul copil să vorbească, sugerându-i formule simple:
      • „M-am supărat pentru că…”
      • „Nu mi-a plăcut când…”
      • „M-am întristat pentru că…”
    • Copilul este încurajat să descrie fapta și emoția, fără a jigni sau acuza pe cineva.
    • Al doilea copil ascultă fără să întrerupă, apoi își exprimă propriul punct de vedere folosind aceleași formule.
    • Educatoarea adresează întrebări deschise, care dezvoltă empatia și inteligența emoțională:
      • „Tu cum te-ai fi simțit în locul său?”
      • „Ce ai fi dorit să facă?”
      • „Cum puteți rezolva situația, astfel încât amândoi să fiți mulțumiți?”
      • Dacă e necesar, cadrul didactic reformulează răspunsurile copiilor, îi ajută să-și numească emoțiile și le validează trăirile: „E firesc să fii supărat, atunci când cineva îți ia jucăria fără să te întrebe. Important este să găsim împreună o rezolvare.”
  3. Găsirea soluției și împăcarea (5–10 minute)
    • Copiii propun împreună una sau mai multe soluții:
      • Folosirea jucăriei pe rând.
      • Alegerea unei alte jucării.
      • Cererea permisiunii înainte de a lua un obiect.
      • Repararea greșelii printr-un gest de ajutor.
    • După alegerea soluției, copiii rostesc formule precum:
      • „Îmi pare rău.”
      • „Data viitoare voi întreba înainte.”
      • „Mulțumesc că m-ai ascultat.”
      • „Hai să ne împăcăm!”
    • Educatoarea apreciază efortul depus: „Ați reușit să vorbiți frumos unul cu celălalt și să găsiți voi înșivă o soluție. Iată un comportament de care puteți fi mândri.”
    • Fiecare copil alege din nou un cartonaș care să arate ce simte acum și îl compară cu cel ales la începutul activității, observând dacă starea sa emoțională s-a schimbat.

 

Finalizare

  • Activitatea se încheie printr-un gest simbolic de reconciliere, ales de copii: o strângere de mână, un salut prietenos, o atingere a palmelor sau o îmbrățișare (doar dacă ambii copii își exprimă acordul).
  • Educatoarea subliniază că adevărata împăcare înseamnă respect, înțelegere și disponibilitatea de a colabora și pe viitor.

 

Variații

  • Se utilizează mascota „Prietenul împăcării” – o jucărie-simbol care oferă dreptul la cuvânt (pentru copiii mici).
  • Se aduce o clepsidră de 1–2 minute, care să măsoare timpul alocat fiecărui copil (pentru copiii mai mari).
  • Se expune pe măsuță o „Roată a soluțiilor”, ilustrată cu imagini (împărțim, cerem voie, ne cerem scuze, schimbăm jucăria, ne ajutăm reciproc), din care copiii aleg varianta potrivită situației.

 

Repere din curriculum

  • Domenii de dezvoltare: Dezvoltarea socio-emoțională, Dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii
  • Dimensiuni vizate: Interacțiuni cu adulții și cu copiii, Comportamente prosociale, Conceptul de sine, Autocontrol și expresivitate emoțională, Mesaje orale
  • Comportamente vizate:
    • Manifestă încredere în adulții cunoscuți
    • Demonstrează abilități de solicitare și primire a ajutorului
    • Participă la interacțiuni pozitive cu copiii
    • Își însușește și respectă reguli
    • Exersează abilități de negociere și participă la luarea deciziilor
    • Își promovează imaginea de sine
    • Se manifestă ca persoană unică
    • Demonstrează acceptare și înțelegere față de alte persoane
    • Recunoaște și exprimă emoții de bază
    • Demonstrează autocontrol
    • Exersează ascultarea activă a unui mesaj
    • Demonstrează înțelegerea unui mesaj oral
    • Comunică clar idei, nevoi, emoții, acțiuni proprii
    • Își extinde progresiv vocabularul
  • Tipuri ADE: Domeniul Limbă și comunicare

Alte activități pentru specialiști